marți, 10 aprilie 2012

Semimaraton Brasov

O alergare frumoasa, in care am avut de toate: ploaie inainte de cursa si soare in timpul cursei, noroi, zapada dar si poteci numai bune de alergat, o lunga urcare obositoare dar suficient de lina incit sa se poata alerga si coboriri de viteza.
Am apreciat numarul mare de voluntari prezenti pe traseu precum si entuziasmul acestora. Partea de urcare, pe drum forestier, adesea plin de noroi nu a fost cine stie ce interesanta, dar incepind de la CP1 (unde era si punctul de realimentare) se merge pe o poteca, traseul devine foarte fain, se alearga oarecum de curba de nivel dar mai mult la vale, iar in ultima parte se merge pe o curba de nivel pe Tampa, si de pe poteca se vede foarte pitoresc in vale partea veche a Brasovului.
Cu 1:57:17 am terminat in timpul pe care mi-l propusesem (oarecum la noroc, necunoscind traseul) de 2 ore. Dupa ce anul trecut ma zbateam (si nu prea reuseam) sa intru in prima jumatate a clasamentelor la competitiile montane, acum am confirmat forma buna de la Limassol si am terminat tot in primul sfert: locul 88 din 359 finalisti. Este cea mai buna alergare montana a mea de pina acum, un antrenament frumos pentru Moeciu, si un prilej de intilnire cu oameni cu aceeasi pasiune pentru alergare si munte.
Am luat si o mica cadere in timp ce faceam o poza din fuga, m-am impiedicat de o radacina, dar am reusit sa ma echilibrez in ultimul moment si m-am redresat imediat ce am atins solul cu mina. Am ratat al doilea punct de realimentare, nu stiu de ce retinusem ca e undeva pe la km 12. De fapt era pe la 16, cind renuntasem de mult la ideea sa mai astept sa apara. Acolo, la bariera, am vazut o multime de oameni care aplaudau, asa ca am luat-o mai repede :-) si am trecut pe linga masa cu pahare de apa fara sa o observ. Dar partea de neprevazut face si ea parte din frumusetea alergarii pe munte, daca as fi cercetat din timp traseul si as fi planificat toata cursa, poate as fi scos un timp mai bun dar sigur n-ar mai fi fost asa interesant.

Unul dintre concurenti, pe care nu-l cunosc, Stefan Uricariu, a facut acest video care imi place foarte mult. Este bine montat, cu muzica faina si surprinde perfect toate momentele esentiale ale cursei din punctul de vedere al alergatorului.

Intersport Brasov Half Marathon from Ştefan Uricariu on Vimeo.


Si citeva poze facute de mine in timpul cursei (daca la Limassol am alergat mai tot timpul cu o sticla de apa in mana, m-am gindit ca si aici as putea alerga tinind ceva in mana, de data asta a fost camera foto).

From Semimaraton Brasov

From Semimaraton Brasov

From Semimaraton Brasov

From Semimaraton Brasov

From Semimaraton Brasov

From Semimaraton Brasov

From Semimaraton Brasov

From Semimaraton Brasov

From Semimaraton Brasov

From Semimaraton Brasov

From Semimaraton Brasov

From Semimaraton Brasov

From Semimaraton Brasov

From Semimaraton Brasov

From Semimaraton Brasov

From Semimaraton Brasov

From Semimaraton Brasov

From Semimaraton Brasov

From Semimaraton Brasov

From Semimaraton Brasov

From Semimaraton Brasov

From Semimaraton Brasov

From Semimaraton Brasov

From Semimaraton Brasov

From Semimaraton Brasov

From Semimaraton Brasov

From Semimaraton Brasov

From Semimaraton Brasov

From Semimaraton Brasov

From Brasov, plimbare prin centrul vechi

From Brasov, plimbare prin centrul vechi

From Semimaraton Brasov

miercuri, 28 martie 2012

Alergarile iernii

A fost mai intai Maratonul Reintregirii Neamului - cel din I.O.R. Pentru mine a fost o alergare foarte placuta, 10 ture de lac pe un traseu interesant, dl. Ilie Rosu a reusit sa gaseasca un traseu cu vai si dealuri in cartierul nostru atit de plat. Fara pregatire pt maraton, doar cu niste alergari aerobice la activ, am luat-o usor, cu pauza de realimentare dupa fiecare tura, si a mers atit de bine incit la sfirsit ma batea gindul sa mai alerg doua ture sa fac 50 de km.
Traseul de maraton a devenit instant preferatul meu pentru alergarile lungi de antrenament, si de atunci l-am mai parcurs de multe ori.
Am terminat pe locul 11, cu 3:56:00, un timp decent pentru o alergare de placere, fara pretentii.

A urmat primul concurs din 2012, Semimaratonul Gerar. M-am inscris in ultimul moment intr-o echipa care avea deja doi membri, o echipa gasita pe forumul Ro Club Maraton. Eram cam sceptic la modul in care va decurge alergarea, avind in vedere ca nu ne vazusem niciodata inainte, si nu stiam fiecare ce stil are, cum ne vom potrivi. Pe un ger de -14 grade am facut cunostinta cu coechipierii: Cristian Ghilt si Emil Moise (aveam sa descopar ca e vorba chiar de profesorul din Buzau mai cunoscut pt propunerile controversate de scoatere a religiei din scoli decit ca maratonist) si ne-am aliniat la linia de start.
Alergarea a mers chiar foarte bine, am reusit sa teminam in 1:53:10 in conditiile in care am alergat pe zapada, uneori afinata, iar traseul avea si o urcare destul de dificila (care se repeta de 6 ori - pt cele 6 ture). In final am terminat pe un onorabil loc 12 din 50 de echipe masculine, si inaintea primei echipe de mixt si feminin.
Noi am fost dovada ca o echipa formata din necunoscuti, intilniti pe forum poate avea succes. Cind am ales echipa am tinut cont doar de doua lucruri: sa fim apropiati ca virsta si ca obiectiv de timp.



Au urmat multe alergari pe zapada, pe ger, incaltat cu ghetele de trail running. Alergari pe care le asteptam cu nerabdare - pentru ca in general imi place sa alerg cind e frig afara - si care mi-au intarit muschii si mi-au crescut rezistenta, necesitind un efort mai mare decit o alergare pe asfalt cu aceeasi viteza.



Pentru mine iarna s-a incheiat odata cu alergarea pe care am facut-o cu 2 zile inainte de maratonul din Cipru. Desi nu a mai fost propriu zis o alergare in conditii de iarna, zapada fiind topita, totusi am avut parte de o fulguiala - iar spre seara, in Cipru priveam palmierii din balconul hotelului si ma gindeam cum ma ningea de dimineata - parca era dintr-o alta viata, nu din aceeasi zi.

luni, 2 ianuarie 2012

La multi ani !

Am incheiat anul in forta, cu o alergare de 29.5 km in 2:40h.
Total 17-31 decembrie:
Run 13:09h 142km
Bike 1:05h 21.35km

Un an nou cu antrenamente reusite si succese in concursuri va doresc tuturor !

duminică, 27 noiembrie 2011

Maratonul Reintregirii Neamului Romanesc



Parcul Al.I.Cuza, Bucuresti, 1 decembrie 2011

La 1 decembrie 1918, Adunarea Națională de la Alba Iulia, constituită din 1228 delegați, și sprijinită de peste 100.000 de persoane adunate la eveniment din toate colțurile Ardealului și Banatului, a adoptat o Rezoluțiune care consfințește unirea tuturor românilor din Transilvania și întreg Banatul (cuprins între râurile Mureș, Tisa și Dunăre) cu România.

Pe 1 decembrie 2011, Ro Club Maraton va invita sa luati parte la un maraton inedit, prin care sportivii vor aduce un omagiu celor care au infaptuit Marea Unire in urma cu 93 de ani.


Probe:

- Maraton (feminin, masculuin) 42.195km (10 ture, timp maxim 5:30h)
- Semimaraton (feminin,masculin) 21.0975km (5ture, timp maxim 2:45h)
- Maraton stafeta (feminin, masculin si mixt) 2*21.0975km (2*5 ture, timp maxim 5:30h)

Traseu: http://connect.garmin.com/activity/127558815#

Informatii aici:
http://maraton.info.ro/maratonul-reintregirii-neamului-romanesc-1-decembrie-2011.html

Daca nu merg eu la maraton, vine maratonul la mine ! E super fain, sa am maratonul la doi pasi de casa !
Deci joi alerg 42.195 km ! Iuhuu !

joi, 13 octombrie 2011

Crosul Aripi Deschise

Va astept la acest cros organizat pentru a ajuta copiii de la Spitalul Fundeni. Puteti sa ii ajutati pe acesti copii bolnavi si sa faceti si un pic de miscare.

29 octombrie, in parcul I.O.R !

M.I.B. 2011

Maratonul International Bucuresti, editia 2011 - un pas inainte fata de editia de anul trecut din punct de vedere al organizarii.
De aceasta data am primit un tricou decent in pachetul de start, plus niste geluri de dus, etc. Am vazut multi participanti alergind cu acest tricou de culoare verde.
Standul Ro Club Maraton de la MIB s-a remarcat prin atmosfera prietenoasa si vesela. Am apreciat ca s-au organizat mai multe actiuni nostime, cum ar fi concursul de ghicit timpul cistigatorului, panoul pe care sa ne trecem timpii cu care am terminat, precum si rucsacul primit cadou dupa cursa.
Pentru mine a fost o alergare de placere la proba de semi-maraton, sau mai bine zis de refacere dupa MPC. Racit si cu picioarele inca nerefacute complet de la rosaturile de la MPC, am alergat fara sa-mi propun vreun timp anume.
M-am bucurat sa intilnesc un fost coleg care s-a apucat de alergare si sa mergem impreuna primii kilometri. In tura a doua am devenit mai nerabdator si am inceput sa trag mai tare.

Place: 288  Cathegory Place: 60
Category: M35
Time: 1:54:02.55
Real Time: 1:52:53.00

Lap 1  10.55 0:58:48 5'34" min/Km 382         10.55 0:58:48 5'34" min/Km 382
Finish  21.10 1:52:53 5'21" min/Km 288         10.55 0:54:06 5'07" min/Km 200

A fost o placere sa alerg in stilul acesta, incet la inceput, apoi din ce in ce mai repede. Am terminat aproape la fel ca anul trecut - cu doar 4 secunde in plus, dar mult mai odihnit - e drept ca si traseul anul acesta a fost mai usor, fara dealuri. Din cauza nu stiu carei intilniri la nivel inalt traseul a fost modificat: startul la Alba Iulia, apoi Piata Unirii - pe chei pina la intersectia cu Mihai Bravu - inapoi pe chei pina la Pasajul Marasesti - apoi pe bulevard inapoi la Alba Iulia, un mic ocol pe Burebista, iar pe bulevard pina la Muncii si inapoi la Alba Iulia. Mie mi-a convenit mai mult acest traseu, are avantajul ca e mai aproape de casa si merg aproape zilnic pe diverse portiuni din traseu - e drept, cu masina :-)
Medalia primita la finish arata chiar foarte bine. Este frumos lucrata si este enorma - cea mai mare medalie pe care am primit-o pina acum la vreo cursa.

joi, 6 octombrie 2011

MPC 2011 - a doua participare

Al treilea concurs montan din acest an e si cel pe care l-am asteptat cu cea mai mare emotie. E pentru prima data cind repet o participare la un concurs, si va fi pentru mine o evaluare a progreselor facute de-a lungul ultimului an.
Exact acum un an participam la primul meu maraton, MPC 2010. De atunci, m-a prins 'microbul'. A urmat la doar doua saptamini MIB, apoi in 2011 EcoMarathon, Stockholm Marathon, Ciucas Trail Running, concursuri de care imi aduc aminte cu incintare.
Acum un an nu aveam emotii, stiam ca voi termina. De data asta insa, timpul pe care il scot are o mare importanta pentru mine. Vreau sa-mi dovedesc ca m-am antrenat cu folos in ultimul an, si sa vad un rezultat semificativ mai bun.
La ultimele 2 maratoane montane am scos rezultate de care sint multumit avind in vedere timpul (putin) alocat antrenamentului, 6:25 la EcoMarathon si 3:27 la CTR (la proba de semi). Imi propun sa ma clasez si la MPC tot asa, pe la jumatatea clasamentului, ceea ce ar insemna sa scot un timp in jur de 6:30, timp care mi se pare perfect realizabil.
Stiu ca la mine vara e timp mort, in care nu ma antrenez decit foarte putin, dar ma gindesc ca am ramas totusi in forma avind in vedere rezultatul de la CTR. Numai ca in ultima luna mi-am schimbat programul de antrenament. Din diverse motive am ajuns la concluzia ca ma antrenez prea tare si ca ar fi cazul sa fac antrenamente mai aerobice. Cu un HRM pt control, am inceput alergari foarte usoare, puternic aerobice. Rezultatele se simt imediat, in primul rind in felul in care ma simt dupa antrenament: bine dispus, cu un zimbet pe buze, cu o senzatie placuta care dureaza toata ziua. Dar pe de alta parte ma gindesc daca imi folosesc la ceva antrenamentele atit de usoare cind in concurs va trebui sa trag mult mai tare.
Ei, astazi voi afla acest lucru !
Ora 9:20. Din boxe se aude "highway to hell". Mi se pare nostima alegerea, ma gindesc la traseu, putem sa-i spunem si asa :-)
From MPC 2011
Se da startul si pornesc incetisor, nu mai trag ca disperatul ca anul trecut. Am HRM-ul cu mine, sint curios sa vad in mod obiectiv ce efort va trebui sa fac pentru a alerga aceasta cursa.
From MPC 2011
Insa chiar de la inceput simt ca ceva nu e in regula. Alerg cu greu, nu imi gasesc ritmul. Mi se intimpla de multe ori la inceputul alergarilor acest lucru, asa ca nu imi fac probleme. Multi concurenti trec pe linga mine, dar nu ma ingrijorez. Si totusi... e greu, neasteptat de greu. Nu inteleg de ce. Inca dinainte de Botorog trebuie sa ma opresc din alergare si incep sa combin alergarea cu mersul. Ajung la urcarea spre Magura, acolo un grup de copii cu talangi ne incurajeaza, imi place mult, asa spectatori entuziasti ca la concursurile montane rar mai vezi.
From MPC 2011
Trece repede si urcarea, apoi vine poteca printre garduri.
From MPC 2011

From MPC 2011

From MPC 2011

Privesc culorile toamnei pe dealurile impadurite.
From MPC 2011

From MPC 2011

From MPC 2011

From MPC 2011

E neasteptat de greu, dar nu am senzatia ca de abia merg, in mintea mea mi se pare ca inaintez destul de bine. Totusi ajung la Casa Folea intr-un timp mai slab ca anul trecut. Ma uit la ceas, am pulsul peste 180 ! Nu-mi vine sa cred, ma gindesc ca s-a stricat HRM-ul. Gafai, dar parca nici asa ! Nu am ce face, ii dau inainte spre primul punct de realimentare.

From MPC 2011

Ma gindesc ca voi recupera intirzierea pe drum. Anul trecut am tras tare pina la Casa Folea dar de acolo am cedat si de abia m-am tirit pina la Table.

From MPC 2011

From MPC 2011

Acum merg acceptabil, sau cel putin asa mi se pare, si de aceea cind ajung si ma uit la ceas iar nu-mi vine sa cred: am 1h44, cu doar un minut mai putin ca anul trecut ! Cit fac o poza ajunge si dl. Cristian Chiurlea, la cei 72 de ani ai dinsului, veteranul alergarilor montane din Romania. Daca voi ajunge la acea virsta, as vrea sa ma prinda si pe mine tot prin munti ! Sergiu Buciuc si Gabi Solomon de la Ro Club Maraton sint ocupati sa faca fata multimii de alergatori strinsi in jurul punctului de rehidratare, anul acesta sint voluntari.

From MPC 2011

Pulsul imi este tot pe la 170-180, e clar, am facut primii 10 km in efort anaerobic, desi nu inteleg din ce cauza, pentru ca nu am fortat. Insa de aceea am avut tot timpul senzatia ca e foarte greu. Ma gindesc ca nu o sa o mai pot tine mult asa. Parca asta nu era deajuns, ma mai trezesc si ca ghetele ma bat, si n-am nici macar un leucoplast la mine, am mai alergat cu ghetele astea pe munte, ultima data chiar la CTR, si n-am avut nici cea mai mica problema cu ele.
E clar, cursa asta a inceput prost pentru mine. Sint dezamagit, furios, nu inteleg care-i problema, schimbarea de antrenament, pauza din timpul verii ?

Pornesc in urcarea spre creasta, nu merg deloc tare, dar inima imi bate in continuare foarte rapid, iar senzatia de efort persista.

From MPC 2011

Stiu ca daca m-as odihni putin as putea continua apoi in acelasi ritm cu un puls si efort mult mai mic, dar sint obsedat de timp, si nu ma opresc. Ajung in punctul cel mai inalt in 3:03, am cistigat 8 minute fata de anul trecut.

From MPC 2011

From MPC 2011

Nu sint deloc, dar deloc multumit. Totusi, aici privelistea e atit de incintatoare incit uit de framintarile mele si-mi dau drumul la vale, grohotisul e terenul meu preferat. Anul acesta nu se sta la coada ! La un moment dat aud un strigat si ma sperii putin, ma gindesc ca a cazut cineva, dar e doar Liviu Bica de la Ro Club care coboara in rind cu mine, si din cind in cind trage cite un racnet, imi explica cum ii amortizeaza caderea, ca la judo :-)

From MPC 2011

From MPC 2011

Urmeaza partea cea mai pitoreasca a traseului, care se strecoara acum pe sub peretele vestic al Craiului. Merg binisor, dar ma chinui rau. Ma gindesc sa abandonez la Plaiu Foii. Imi dau seama ca nu am cum sa scot un timp apropiat de asteptarile mele, picioarele sint carne vie de la rosaturi, iar din cauza ca sint in regim anaerobic am tot timpul senzatia ca e foarte greu, ca nu mai pot. In plus, am ramas si fara apa ! Iar setea ma chinuie tot mai rau. Apropo, am facut un calcul, in timpul cursei am baut cel putin 6 litri de lichide. Si am terminat insetat ! Stiam ca sint rau de sete, dar nici chiar asa... Ei, si chiar cind eram mai pesimist, alunec pe niste pietricele ude si cad in fund... Parca n-ar fi de ajuns ce trebuie sa indur, acum mai sint si ud ! Ma ridic multumit totusi ca nu am nici cea mai mica zgirietura cind din spatele meu cineva striga 'piatra, piatra !'. Nu ma deranjez sa ma feresc, dar cind schimba la 'bolovan !' arunc o privire in spate si vad un televizor mic... cum vine spre mine ! Instant evaluez ce s-ar intimpla in cazul impactului, nu numai ca sint scos din cursa, dar dau de lucru si celor de la salvamont ! Sar in laturi si ma uit cum trece razant, 'mama...' mai apuc sa spun, ma gindesc ca sint foarte norocos, intr-un minut am scapat de doua ori fara sa patesc nimic ! Si imi zic ca ar fi pacat sa abandonez cind am atit noroc ! Ciudat, cum un astfel de lucru iti poate ridica moralul.

From MPC 2011

From MPC 2011

Cobor spre Spirlea, unde ma opresc citeva minute si beau apa rece ca gheata. Imi e inca foarte sete, dar continui spre Plaiu Foii, acolo am de gind sa fac o pauza mai lunga, de refacere. Depasesc destui concurenti pe coborire, desi nu alerg prea repede. Pe drumul forestier deja multi au trecut la pas, ma gindesc daca n-ar fi mai bine sa merg si eu la pas si astfel sa ma si odihnesc in acelasi timp, dar continui sa alerg din inertie.

From MPC 2011

In 4h59 ajung la Plaiu Foii, pe ultimii metri mai trec si eu la pas, noroc cu spectatorii de pe margine care ma incurajeaza, ma gindesc ca nu-i frumos sa nu incerc sa fac un efort pentru ei, si astfel imi regasesc resursele sa alerg din nou. Le multumesc celor de pe margine, incurajarile lor conteaza foarte mult !
La Plaiu Foii fac o oprire mai lunga. Beau 7-8 pahare de lichide, le pierd sirul si imi umplu camelback-ul. Nu mai pot continua asa, e clar, n-are nici un rost sa ma chinui degeaba. Imi propun sa o iau incet, intr-un ritm aerobic, si orice ar fi sa nu intru iar in zona de mare efort. A fost cea mai buna decizie pe care am luat-o in cursa. Daca pina aici a fost un chin, de acum pina la capat va fi o placere :-)

From MPC 2011

Asa ca, dupa o pauza de 10 minute, o pornesc incet, la pas, spre Diana.

From MPC 2011

From MPC 2011

Din urma ma ajung citiva concurenti, se face o coada in urcare, eu ramin printre ultimii, dar ma simt mult mai bine. Liviu Bica e in verva, tot urcusul comenteaza, si ne intretine buna dispozitie. Incep sa ma simt mai odihnit. Stiu ca urcusul spre Diana are reputatia de a fi foarte greu, dar pt mine e un loc in care pot sa merg intr-un ritm lejer si sa ma odihnesc. La fel si anul trecut, am simtit ca-mi revin fortele pe urcus. Mi-e frica insa de coborire. Nu ma simt in stare sa alerg ultimii kilometri. Stiu ca anul trecut alergam mecanic, ca un robot, ma intreb cum ma voi descurca acum.
Ajung la Diana in 6:20, cu 25 minute mai bine ca acum un an.

From MPC 2011

From MPC 2011

Nu ma opresc, si continui incetisor pe coborire. Anul trecut coboram vijelios pe aici, acum merg usurel. Surpriza vine cind ajung la Coltii Chiliilor: 23 minute de la Diana, fata de 30 anul trecut ! Ce ciudat, ce diferenta intre realitate si senzatia subiectiva pe care o da parcurgerea unui traseu ! Chiar inainte de punctul de realimentare dau nas in nas cu un preot cu niste baieti. Baietii ma incurajeaza, sint curios daca si popa o sa-mi arunce vreo binecuvintare, dar se pare ca maratonul nu e suficient de crestinesc pentru el - oare din cauza ca a inceput pe 'highway to hell' ?  :-).
Mai beau si aici niste lichide, si pornesc in fuga sa fac ultimii kilometri spre Zarnesti. Anul trecut am facut aproape trei sferturi de ora. Doar atit, imi fac curaj, trei sferturi de ora sa pot sa alerg, nu e mare lucru, e si la vale. Depasesc pe drumul forestier citiva concurenti. Ajung pe poteca. In fata, nimeni, in spate doi concurenti depasiti mai devreme, care ma folosesc pe post de iepure. Alerg, alerg, trec de Valea Crapaturii, continui pe poteca care coboara si uneori urca putin, trec kilometrii unul dupa altul, si in fata tot nu e nimeni ! Hei, te pomenesti ca ajung primul :-) ma gindesc cum e sa fii primul sa nu vezi pe nimeni in fata. Imi place senzatia. Aproape ca uit ca alerg in concurs, nu mai simt efortul, nici rosaturile de la picioare, alerg de placere, admir peisajul, e o dupa-amiaza insorita de toamna, e o bucurie sa pot alerga prin aceste locuri atit de frumoase. Ma gindesc ce noroc sa avem un munte atit de frumos cum e Craiul, si oameni care sa organizeze un maraton cum e MPC-ul. Deja se vede Zarnestiul in zare, iar pe drumul care coboara spre sosea niste mogaldete mici, concurentii din fata, care au un avans considerabil.

From MPC 2011

Cind ajung la asfalt, ma intilnesc cu Silvia care plimba lejer cainele de parca nici n-ar fi fost vreodata la concurs... Pe ultima portiune de asfalt o iau la pas. De la un geam o fetita striga tare 'mai iute, mai iute, mai iuuuteeee ! ", "alearga, alearga !", ma pufneste risul cit e de simpatica, incep sa alerg incet, si aud multa vreme in urma, "mai iute, mai iuuuteee !".
Termin in 7:24, mult sub asteptarile mele, cu peste jumatate de ora mai bine ca anul trecut, dar mult mai obosit, tocmai la timp sa prind cursa copiilor.

From MPC 2011

La premiere m-am bucurat sa vad invitati oameni pe care ii respect mult, sa amintesc doar de Toma Coconea si dl. Dinu Mititeanu. Am vazut echipele de la GoreTex Transalpine Run, pe Mihai Orleanu care a participat la UTMB, ce mai, toata floarea alergarii montane romanesti vine la MPC, un concurs care a devenit de acum o traditie si a adunat in jurul sau atiti oameni pasionati, oameni care iubesc muntele, alergarea, viata in mijlocul naturii.

From MPC 2011

From MPC 2011

From MPC 2011

From MPC 2011

From MPC 2011

Cit despre mine... sper sa mi se refaca picioarele suficient pt a putea participa la MIB, urmeaza o iarna de antrenamente in care voi insista mult pe partea aerobica, si la anul imi propun, bineinteles, sa alerg din nou pe cararile dragi ale Carpatilor.

From MPC 2011