marți, 10 mai 2011

EcoMarathon Moeciu de Sus - kilometru cu kilometru

A sosit si al doilea maraton montan la care particip.
Daca in Piatra Craiului eram la mine acasa pe cea mai mare parte a traseului, aici nu numai ca habar n-aveam traseul, dar, poate greu de crezut, nici in Moeciu de Sus nu fusesem vreodata pina acum !
Din motive personale nu am putut sa-mi petrec intreg weekend-ul in Moeciu, si ca sa pot totusi participa la maraton am plecat dimineata la 4.30 din Bucuresti, am alergat, iar dupa cursa direct in masina si inapoi in Bucuresti. Sper sa nu mai fie nevoie sa fac vreodata asa ceva, si sa pot sa ma bucur nu numai de alergare dar si de atmosfera de petrecere de dupa cursa.

km 0
Startul m-a prins cind tocmai ce ma apucasem sa-mi aranjez nu stiu ce prin rucsac, asa ca am trecut prin poarta de la plecare printre ultimii. O pornesc in alergare usoara cu grija sa nu patesc ca anul trecut la MPC sa-mi scot sufletul inainte de vreme.


From EcoMarathon Moeciu de Sus


km 0 - km 3
Deja dupa primele sute de metri multi concurenti incep sa o ia la pas, probabil ca sint 'amatorii' de la cursa de cros, ma gindesc. Depasesc ba pe stinga ba pe dreapta, ba prin mijloc, stiu ca sint vreo 3 km de alergat, imi verific ceasul sa vad cit a mai ramas, si imediat ajung la podetul dupa care incepe prima urcare pe poteca.

km 3 - km 5
Stau la coada sa trec pe podet, e o pauza binevenita, apoi o iau repede pe potecuta si continui sa depasesc concurenti cind gasesc o posibilitate sa ma strecor pe linga ei. Pe la km 5 urcarea dificila e cam terminata, e un punct de hidratare doar cu apa, ma intreb daca asta o fi primul punct de realimentare, nimic altceva decit apa ?

km 5 - km 9
Beau repede un pahar si o iau la fuga, poteca e buna de alergat, in urcare si coborire usoara pina la km 9 unde e punctul de realimentare adevarat. Aici redevin lenes si ma pun pe baut si mincat, rog pe un tip de la realimentare sa-mi faca niste poze (multumesc !) si pierd vremea in timp ce un sir lung de concurenti alearga mai departe, pe drum.


From EcoMarathon Moeciu de Sus


From EcoMarathon Moeciu de Sus


km 9 - km 14
O iau si eu din loc intr-un tirziu, alerg prin sat, mai fac cite o poza din fuga, la un moment dat aud un zgomot usor si simt ca parca imi lipseste ceva. Ma intorc si ce vad, camera mea foto era pe iarba dincolo de gard, in curtea unui om. Fac echilibristica sa-mi recuperez aparatul foto de dupa gard si o iau din nou la pas, calc mai 'ca pe oua' sa nu-mi sara iar camera din buzunar.


From EcoMarathon Moeciu de Sus


From EcoMarathon Moeciu de Sus


Urmeaza o portiune de poteca cu o priveliste minunata, alerg in timp ce ma uit de jur imprejur, si incepe coborirea abrupta pina in Moeciu.


From EcoMarathon Moeciu de Sus

Ajung la punctul de start dupa prima bucla intr-o ora 50', inca proaspat ca o floare.

km 14 - km 18.5
Nu stau mult si o pornesc in urcarea de pe bucla 2.


From EcoMarathon Moeciu de Sus



From EcoMarathon Moeciu de Sus


In fata il vad pe dl. Rosu care urca cu steagurile in maini, il depasesc cind se termina urcarea, ma tin dupa o fata care are un ritm foarte bun.


From EcoMarathon Moeciu de Sus

Si vine iar o coborire abrupta. Incep sa ma supere coboririle astea abrupte, nu pot sa bag viteza ca alunec si lovesc cu degetele mari in virful ghetelor, ma tem sa nu ramin fara unghii, si le-am taiat din carne cu o seara inainte dar tot degeaba.Sint depasit pe coborire de citiva alergatori.


From EcoMarathon Moeciu de Sus


km 18.5 - km 24
La punctul de realimentare de la km 18.5 sint inca in forma, dar urmeaza o portiune de drum care mi se pare deprimanta... drum, masini care trec, praf... alerg cite o suta de metri apoi o iau la pas rapid, iar alerg... merg. Ma gindesc ca traseul ar fi fain pentru o tura de bicicleta, dar de mers de jos nu e prea placut. Deodata ma ia o sete napraznica, tot timpul atent unde pun piciorul nici nu mi-am dat seama ca am gitul uscat si gura incleiata. Bine macar ca e frig si nu ma arde soarele. Mai trag din furtun (mi-am luat camel-back, un mare pas inainte :-) cite o gura de apa, dar nu prea ajuta. Incerc sa o iau mai tare dar inima imi bate nebuneste in piept si nu ma lasa. Ma uit la ceas, 3 ore de la start, peste 21 km, am trecut un pic de jumatate. Nu e rau, dar o sa mai pot tine acelasi ritm inca odata pe atit ? La un moment dat il vad pe un tip din fata mea ca se chirceste linga niste busteni, il intreb daca se simte bine, si imi raspunde in engleza ca face stretching.

km 24 - km 28
Ajung la urmatorul punct de realimentare, oboseala deja m-a cuprins, sint totusi multumit ca am scapat de portiunea de drum prafuit. Beau aproape un litru de lichide. Cu toate astea setea persista, probabil trebuie ceva timp pina sa se absoarba lichidul in organism. Strainezul a ajuns cam deodata cu mine dar a plecat repede, iar cineva de la realimentare ne confunda si imi vorbeste in engleza.


From EcoMarathon Moeciu de Sus

Cobor incetisor, pe drum intilnesc niste cocalari cu berea in mana care par foarte amuzati de ce se intimpla, ma intreaba de premii... ma intreb ce fata ar face daca le-as spune ca e greutatea in bere a cistigatorului, dar sint prea obosit sa am chef de glume. Mai intilnesc un tip care pare sa sufere, il intreb si pe el daca e ok, iar omul imi raspunde in spaniola. Ha, chiar ca avem participare internationala !

Inca o coborire abrupta pina in Moeciu, deja ma exaspereaza coboririle astea, si deodata incepe sa ploua marunt. Nici nu mi-am dat seama cind s-a stricat vremea, concentrat fiind doar la alergare. Ajung in 4:03 jos, si ma reped la realimentare.

km 28 - km 34
Stau citeva minute sa ma hidratez, mai ciugulesc cite ceva si aud cum vine din bucla 3 Alin Tanase, care tocmai termina pe locul 3. Am un sentiment de admiratie amestecata cu deprimare cind ma gindesc ca eu mai am de alergat inca o bucla, iar altii deja au terminat. Dar n-am ce face, puteam sa ma inscriu la cros daca vroiam sa fie usor, si incet-incet pornesc in urcare pe bucla 3. Urcusul parca nu se mai termina, am pierdut mult din viteza, privesc la ceas cum se scurg kilometri, apoi sutele de metri, zecile de metri, din cind in cind mai vine cineva din urma si ma depaseste, la un moment dat ma trezesc ca imi pling singur de mila, imi zic incetisor, 'vai de capul meu ce greu e', si cind imi dau seama de asta ma ia risul, 'sa mor si nu ma las !' imi zic, ah, asta sint eu ! Am depasit momentul greu, acum urcarea merge mai usor, si nu peste multa vreme sint sus.


From EcoMarathon Moeciu de Sus


From EcoMarathon Moeciu de Sus


From EcoMarathon Moeciu de Sus


Iar coborire, apoi o mica portiune de drum forestier pina la punctul de realimentare. Stau putin de vorba cu cei de la realimentare care sint foarte draguti si ma incurajeaza. O fata imi spune ca sint pe locul 140, nu-i rau, ma gindesc, sint inca in prima jumatate, eu aveam impresia ca am ramas printre ultimii.

km 34 - km 42
Informatia asta ma mobilizeaza sa o iau din loc, si ultima mare urcare nu mi se mai pare atit de dificila, e si padure, e si frig, mie asta imi place. Cind ajung sus e deja o ninsoare deasa ca nu mai vad pe unde sa o iau, sint doar in tricou dar nu mi-e frig decit putin la brate. 'Daca ti-e frig inseamna ca nu te misti destul de repede' e vorba mea. O gura de ceai fierbinte e binevenita la ultimul punct de control, in cel mai inalt punct al traseului. Ar fi bun cu rom, dar merge si asa... Imi aduc aminte ca am citit ca Maratonul Baikal e singurul unde votca este bautura oficiala, eh, as trage un paharel - doua, asta e un concurs care nu trebuie ratat :-)


From EcoMarathon Moeciu de Sus


Dar gata cu visarea, beau repede ceaiul si-i dau la vale prin ninsoare, mi se pare nostim sa alerg asa doar in tricou. Mai depasesc, mai sint depasit, hmm... e cazul sa dau tot ce pot. Incep si trag cit pot de tare pe ultimii kilometri, e bine ca ma uit la ceas si vad cum trec repede, nu mai e ca la urcare cind am facut 25 minute pt un km jumatate. Si se termina, bineinteles, iar cu o coborire abrupta in care sint din nou depasit, ma simt frustrat, nu e vorba ca nu pot merge mai repede din cauza oboselii, ci imi lipseste tehnica si incaltarile potrivite. In fine scap si de coborire, trec peste un podet si ajung la sosea, alerg ultimele sute de metri in timp ce lumea ma incurajeaza de pe margine, din boxe se aude 'hai Andrei !', imi e putin cam jena, parca-s mare vedeta, Cornelia si Silvia stiu sa faca o atmosfera extraordinara, si ajung la poarta gonflabila unde e sosirea, aproape ca dau peste fata care vine sa-mi puna medalia de git, dar ma opresc in ultimul moment.
Uau, am facut-o si pe asta !


Am ratat cu putin tinta pe care mi-o propusesem, sa termin in prima jumatate. Pina la urma n-au fost 300 de participanti, ci doar 272 care au luat startul, iau eu am terminat pe 139, un pic dincolo de jumatate. Nu-i bai, sint totusi multumit de cum am mers. Cu 6h25', am scos cu mai bine de o ora jumatate mai putin ca la Maratonul Piatra Craiului.

Acum citeva cuvinte despre cursa.
Mi s-a parut mai greu decit MPC-ul. E o impresie personala, nu spun ca e mai greu la modul absolut. Poate si din cauza ca am plecat obosit in cursa, ca nu stiam drumul... M-a cam deprimat portiunea de urcare pe drum de masini, si nu mi-a placut ca sint multe coboriri abrupte pe iarba si pamint. Ce mi-ar fi placut un grohotis ca in Crai... Dar in rest, drumul a dus prin locuri incintatoare, mai ales bucla 1 mi s-a parut superba (sau poate ca atunci eram eu mai odihnit si mai atent la peisaj).
Ah, si un lucru mi-a lipsit: supa la plic ! Anul trecut, la MPC, coborind obosit si inghetat la Plaiu Foii, m-a uns pe suflet supa calda de la punctul de realimentare. Ar fi prins tare bine si acum, in ninsoarea de la Gutanu. Cind am ajuns acasa dupa maraton, am baut un litru de supa calda ca la Plaiu Foii :-)

M-am dus cu mari asteptari pentru ca stiam ca acest maraton e visul devenit realitate al gemenelor Cornelia si Silvia David. Speram la un concurs la fel de reusit ca MPC-ul. Si exact asa a si fost, o organizare excelenta si o atmosfera pe cinste.
Daca acum am doua maratoane montane la activ si ma pregatesc pentru primul de plat, pot spune ca in mare parte e si datorita entuziasmului Corneliei, alaturi de 'inconstienta' colegului meu Nic, care inca de pe vremea cind alergam 2-3 km visa la maraton, precum si unei carti care pe mine m-a inspirat enorm, e vorba de 'born to run' desigur.
Si nu sint singurul: in timp ce urcam bucla doi s-a intimplat sa trec pe linga o fata care tocmai povestea ca datorita Corneliei alearga. Dincolo de performantele lor ca sportive, cele doua surori au ceva care nu se poate explica in cuvinte, un talent fantastic sa mobilizeze oamenii, si cred ca darul acesta pe care-l au e mult mai important decit un loc pe podium intr-o competitie.
Fetelor, va datorez momentele grele dar atit de frumoase din aceasta zi ! Si pentru ca vreau sa dau si eu ceva inapoi, la anul puteti conta pe mine ca voluntar.


From EcoMarathon Moeciu de Sus