Aveam de mult in minte tura asta, iar vineri cind am vazut ca se anunta ger si soare la munte, am zis: atat !
Simbata am pornit tirziu din Bucuresti si, dupa aglomeratia inevitabila intre Sinaia si Busteni am ajuns la Gura Diham de unde am urcat la Malaiesti trecind pe la Diham - Glajerie.
Dupa o noapte in Malaiesti si un mic dejun consistent am pornit la drum.
De la cabana ni s-a spus ca nu se poate urca pe hornuri din cauza corniselor de doi metri, si ca multi au incercat sa urce dar s-au intors.
Zapada e un pulver in care ne mai scufundam, mai ales in prima parte a hornului. Noroc ca avem poteca batuta de niste zmei cu pasi uriasi de un metru, ca altfel era muncitoreasca rau urcarea. In partea superioara a hornului zapada e mai inghetata, si urcusul devine o placere.
Din fericire, nici vorba de cornise.
O tura in care mi-am adus aminte cum e sa-ti inghete degetele la maini si picioare. Cel mai frumos moment al turei a fost cind am iesit din horn si am vazut in sfirsit soarele, am stat si m-am incalzit ca un pui.
Iese si Vlad din horn, cu schiurile in spate.
Dupa un ceai cald si o leneveala la Omu, a urmat coborirea pe in lumina slaba a inserarii pe Valea Cerbului pe niste urme vagi de schiuri, cu vintul care incepuse sa bata in rafale si sa ridice zapada. Apoi coborirea prin padure, la masina si acasa.
Tura asta mi-a dat o idee pt o alta: Muchia Tiganesti. Ar fi fain sa apuc sa o fac iarna asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu