Joi seara plec din Bucuresti, sa scap de caldura. Ajung la Breaza, adorm pe terasa, cu ochii la stele. Parca trebuia sa fie ploaie de stele noaptea asta... nu prea am vazut mare lucru, desi am stat cu ochii beliti pina m-a furat somnul. Pe la 4 dimineata ma trezeste frigul... uitasem senzatia ! Privesc spre constelatia Perseu, dar nimic, nici un meteor prin zona. Mai bine sa fac o tura ! Asa ca la 4.40 plec spre munte, imi fac socoteala ca o sa prind drumul liber, dar, surpriza, pe serpentinele spre Sinaia coloane coloane de camioane, esuez si eu intr-o coloana, si merg pina spre Piriul Rece in spatele lor.
La 7.10 plec pe traseul pe care nu am reusit sa-l fac saptamina trecuta, Plaiu Foii - Spirlea - Lanturi - La Om - Creasta Sudica - Marele Grohotis - Umeri - Spirlea - Plaiu Foii, de data asta solo, sa pot sa merg in ritmul in care vreau.
In drum spre Spirlea vad un grup in fata, si desi trag tare, nu reusesc sa-l ajung din urma. Sint intrigat, ca nu prea am vazut turisti care sa mearga asa rapid. Accelerez cit pot, si ma lamuresc, era un grup de nemti, pe care-l depasesc in cele din urma. Ajung la Spirlea in 59 min, si nu ma opresc deloc, vrind sa las in urma grupul de nemti. Cind colo, in fata, ce sa vezi ? Alti nemti, niste mosuleti si babete, care aproape ca urca in fuga, dar fara sa para deloc obositi. Moshule ce tinar esti imi zic, hai ca astia au pe putin 25 de ani mai mult... fac un efort si ii depasesc si pe ei, dar deasupra Zaplazului ma opresc 10 min sa-mi trag sufletul, timp in care mosnegutii nemti trec pe linga mine fluierind, fac 2-3 poze in viteza... si dusi au fost ! Nu i-am mai ajuns din urma pina in creasta, desi am ajuns sus in 2 ore 45 minute de la Plaiu Foii, un timp care mi se pare foarte bun, tinind cont de indicatorul care arata 5-6 ore... Mda, respect, nu e prima data cind vad in ce ritm infernal urca cei crescuti la poalele Alpilor, fara a da semne de oboseala.
Daca pina in creasta am fugit dupa nemti, de aici o las moale. Soarele arde nemilos, imi pun repede pantalonii lungi si o bluza cu maneca lunga. Ma opresc sa admir peisajul, o mai iau pe linga poteca, fac un pic de catarare cind o iau aiurea, cobor un pic spre Poiana Inchisa, dar ma opresc la o bucla de rapel, imi zic ca e mai bine sa nu ma risc fiind singur, si incet, incet, batut de soare merg spre Saua Funduri. Ma opresc de cite ori gasesc un pic de umbra, fac un adevarat ospat cu afine, si in 3 ore jumate ajung la coborirea spre Valea Urzicii.
Coborirea mi se pare foarte dificila fata de cum o stiu, poate e soarele care m-a zapacit, oboseala, oricum mi se pare mai dificil decit la urcarea pe Lanturi. Incerc sa alerg dar la vale nu ma mai tin picioarele, iar cum alerg la deal incep sa transpir si ma loveste o sete chinuitoare, iar apa nu prea mai am, asa ca renunt. Cobor sontic sontic, in putin peste 2 ore jumate ajung la Plaiu Foii (50 min de la Spirlea, fata de 28 sapt trecuta).
In timp ce cobor de la Spirlea, in vale se porneste o furtuna, aud trasnetele chiar in dreptul meu, foarte aproape, am impresia ca se crapa cerul, asa piriie, apoi urmeaza bubuiturile... e infricosator. Pina cobor in vale ploaia s-a si terminat, e o racoare placuta, sint 18 grade, cu vreo 20 mai putin decit in Bucuresti.
Timp total tura 8.45 ore. Rucsac 20 l, 2 l apa, 0.5 l Gatorade.
Seara merg spre Breaza unde ma odihnesc un pic, apoi in caldura innabusitoare din Bucuresti. Noroc ca a doua zi plec iar :-)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu