Mai intai, citeva poze din Stockholm, o frumoasa capitala nordica.
 |
| From Stockholm |
Muzeul Vasa, unde poti vedea o corabie imensa, un adevarat 'Titanic' al secolului al 17-lea, scufundata dupa numai 1300 de metri de la lansare, si pastrata in stare excelenta pe fundul marii vreme de mai bine de 3 secole.
 |
| From Stockholm |
 |
| From Stockholm |
 |
| From Stockholm |
 |
| From Stockholm |
 |
| From Stockholm |
 |
| From Stockholm |
 |
| From Stockholm |
 |
| From Stockholm |
 |
| From Stockholm |
 |
| From Stockholm |
 |
| From Stockholm |
 |
| From Stockholm |
 |
| From Stockholm |
 |
| From Stockholm |
 |
| From Stockholm |
 |
| From Stockholm |
 |
| From Stockholm |
 |
| From Stockholm |
 |
| From Stockholm |
 |
| From Stockholm |
Si acum, maratonul:
Iau metroul pina la vechiul stadion olimpic, un frumos stadion unde s-a tinut Olimpiada din 1912, acum 99 de ani ! Alergatorii la maraton au gratuitate la transportul in comun, arat numarul de concurs si sint lasat sa trec. Spre deosebire de o zi normala, astazi e mare aglomeratie la metrou, sute si sute de oameni care se inghesuie sa ia urmatorul tren spre stadion.
Voi alerga maratonul cu pantofii mei de 50 de lei, sint doar un adept al alergarii minimaliste, nu ? Nu o sa ma vedeti pe mine cu pantofi cu gel, arcuri sau cine stie ce sisteme de amortizare care nu fac decit sa impiedice alergarea naturala.Toti sint aici cu pantofi de sute de euro, unii se uita ciudat la mine, ba chiar la un moment dat niste tipi din metrou isi dau coate si se uita mirati la incaltarile mele in timp ce comenteaza ceva. Cei care stau pe scaune chiar se ridica sa vada mai bine ! Ce or fi comentat numai ei stiu, sper ca nu ceva de genul, 'aaa... saracul, e din Romania' ! Imaginea asta cu toti comentind este cu atit mai ciudata cu cit se intimpla in Suedia, un loc unde toata lumea isi vede de treburile personale si nu are obiceiul sa-i bage in seama pe ceilalti. Apropo, alerg cu tricoul de la MIB 2010, cel cu '42 pentru o sansa', stiu ca nu sint decit citiva romani la acest maraton, si vreau sa am ceva care sa arate de unde sint... ma rog, nu prea e evident pt suedezi, e doar pt cunoscatori... :-)
Am locul de start in zona F, cel mai in spate. Fac citeva poze si ma despart de familie. Reusesc sa ajung la sosea, cei care au sosit mai tirziu nu au mai avut loc si au ramas pe iarba. In jurul meu sint numai blonzi si blonde, trei sferturi din participanti sint suedezi sau finlandezi, incerc sa gasesc pace-makerul de 3:45, dar nu-l vad nicaieri. In fata vad numai baloane cu 5h, 4:30, 4:15 e cel mai scurt timp pe care-l vad. Inca putin si ajung la zona E, imi dau seama ca n-am nici o sansa, in fata e puhoi de lume, in plus pace-makerii alearga pe timpul de la start. (Eu aveam sa fac 4 minute din locul in care eram pina la linia de start). Vremea este perfecta, sint 13-14 grade, innorat, numai bine de alergat.
La ora 11:30 pornesc alergatorii din zonele A, B si C, noi, astia mai amariti pornim la 11:40. Pina la urma vine si semnalul de plecare pentru noi si merg la pas pina ajung la linia de start, de acolo incepem sa alergam cit de cit, te cam calci pe picioare cu lumea. Primii kilometri sint in coborire usoara... ultimii vor fi in urcare :-)
Amintiri de pe traseu nu am multe. In primii 10 km nu am facut altceva decit sa caut posibilitati sa-i depasesc pe cei care alergau prea incet. Se pare ca in zona din spate unde am avut eu loc majoritatea oamenilor alergau mai incet decit mine. Deci 10 km de alergat intr-o mare aglomeratie, si momente in care mai reuseam sa tisnesc din cind in cind si sa 'ma bag' un pic mai in fata :-) Inutil sa spun ca era cam greu sa observ peisajul. Spre finalul celor 10 km este un mare pod care uneste doua insule ale Stockholm-ului, se urca cam vreun km, apoi se coboara aproape tot atit. Aici mai ramin multi in urma, se mai rasfira lumea, simt ca am loc sa respir, mai pot si sa ma uit in stinga si in dreapta, privelistea de pe pod este chiar faina.
Planul meu este sa alerg fara oprire pina la km 17, unde e primul punct de realimentare in care gasesc banane, apoi sa ma opresc iar la km 27, la urmatoarele banane :-), apoi, Dumnezeu cu mila, am banane la km 37 dar daca sint prea obosit mai gasesc supa Knorr la km 32, cola la km 36, energizante la 39, vad eu la care ma opresc.
 |
| From Stockholm marathon |
La km 17 se termina si prima bucla, cursa de maraton e compusa din doua bucle care se suprapun partial, prima are 17 km, iar a doua 25 de km. Ajung in forma la km 17 si nu ma opresc, iau niste banane din fuga si... da-i inainte ! Alerg din ce in ce mai repede, ma simt bine, la un moment dat chiar ma iluzionez ca poate prind pace-makerul de 3:45, ar insemna sa termin in 3:41, tinind cont ca am facut 4 minute pina la linia de start...
 |
| From Stockholm marathon |
Pe la km 20 traseul intra in niste gradini imense, ma asteptam la ceva amenajat gen gradinile din Paris, cind colo este un fel de parc... mai mult teren viran... minimalismul suedez e la el acasa. Ma gindeam ca traseul prin Stockholm o sa fie perfect plat dar tot timpul sint mici dealuri ba de urcat ba de coborit, e mai deluros decit prin Bucurestiul nostru. Ajung cu bine la jumatatea cursei si continui prin gradini. Inca nu-mi dau seama, dar oboseala incepe sa se simta. Am facut 1:51 pina la jumatate, nu e rau, mai bine decit am alergat in toamna semi-maratonul la Bucuresti ! Iar acum mai am de alergat inca odata pe atit !
Dupa km 25 incep sa simt oboseala mai serios, la km 27 fac o oprire un pic mai lunga, bag si un pic de stretching, un lucru care mi-a prins bine, nu am avut probleme cu picioarele dupa terminarea cursei, maninc banane si pornesc mai departe.
Pe tot parcursul cursei sint oameni pe margini care incurajeaza alergatorii, striga 'heia ! heia !', din loc in loc sint orchestre care cinta live, chiar si niste majorete nu stiu cum or fi rezistat saracele cam dezbracate la 13 grade, dar probabil pentru suedeze asta e deja cald. Se striga incurajari mai ales localnicilor, dar si cei din alte tari primesc incurajari, nu odata am auzit 'viva Italia !' de exemplu. Avem steguletul si numele tarii pe numarul de concurs, am apreciat acest lucru din partea organizatorilor. Imi pare rau ca nu e nimeni care sa strige 'hai Romania !', nu prea i-am inspirat pe suedezi... Macar o injuratura neaosa daca auzeam, vorba bancului:
Niste moldoveni la jocurile olimpice. Proba de caiac-canoe. Astia asezati langa mal. Trece echipajul de pe locul 1, moment in care moldovenii incep sa strige:
-Mu**e ba!! Ch**da matii!! etc..
Nici un raspuns. Trece echipajul de pe locul 2. Moldovenii iar:
-Sa va fu`**m ma!! M'uii!! Etc..nici un raspuns.
Trece echipajul de pe locul 3. Moldovenii striga:
-M'uii ma! Ch**da matii!! Echipajul de pe locul 3 riposteaza:
-Ba a matii ba!! La care moldovenii exclama extaziati:
-Astia sunt!!! HAI ROMANIA!
Suedezii par cam ciudati cuiva venit din Romania, sint niste oameni foarte linistiti, pina si cind incurajeaza alergatorii mai mult de un 'heia, heia' nu spun. Din loc in loc mai e cite o tanti care cinta ceva cintece populare de-ale lor banuiesc, un fel de 'vine vine primavara' mai melancolic, cam asa suna.
La un moment dat vad in fata mea un tip care alerga... un negru. Trag ce trag si-l depasesc, mama ce tare sint imi zic, am ajuns sa depasesc alergatori negri :-) si tot cu faze de astea imi mai ridic moralul si inaintez kilometru cu kilometru.
E totusi din ce in ce mai greu, alerg din ce in ce mai incet. Ajung si la km 32, opresc bineinteles la supa. De acum intru in necunoscut... nu am alergat niciodata mai mult de 32 km pe asfalt. Si urmeaza iar trecerea peste podul acela lung, aproape 1 km de urcat. Ma gindesc ca o sa incep sa merg, dar ma ambitionez si reusesc sa fac tot urcusul in alergare. Pe pod sint puse boxe din care se aude muzica, la prima trecere mi s-a parut fain, acum sint atit de obosit incit muzica data tare ma deranjeaza. Dar are efect si asa, bag viteza numai sa scap mai repede de zona cu boxele...
 |
| From Stockholm marathon |
Urcusul l-am facut eu in fuga dar m-a terminat, simt ca nu mai pot, ajung la km 35 rupt, rupt. Ah, cit as vrea sa-mi vad familia sau prietenii in multimea de pe margine, ce bine mi-ar prinde o incurajare acum ! Dar nu e nimeni, sint singur, singur intre atita lume. Cedez psihic, incep sa merg... e un maraton perfect organizat, intr-un oras foarte frumos, dar acum am un sentiment ciudat, parca sint intre roboti, imi aduc aminte de concursul de la Moeciu unde la tot pasul primeam incurajari, imi aduc aminte de caldura voluntarilor, a oamenilor care ne incurajau de pe margine, de concurentii cu care povesteam de parca ne cunosteam de cind lumea, era ceva ce aici lipseste si nu poate compensa toata organizarea perfecta.
Incerc sa mai alerg, dar de abia ma misc. Si sint prea dese tentatiile de pe margine, punctele de realimentare sint mai dese aici pe ultimii kilometri. Unde mai pui si ca e la deal... Am pierdut timp bun aici, am citeva sute de metri in care mai mult am mers. In fine, ma readun, si incep iar sa alerg cit de cit. Ajung si la km 40, incep sa o iau ceva mai repede, nu mai e mult, dar acum si 2 km mi se pare enorm. Trec cu greu si acestia, vine intrarea pe stadion, finishul pe stadion e genial, stadionul e foarte frumos, mic si cochet, din caramida rosie, trec prin poarta, intru pe pista de atletism, imi gasesc putere pentru un ultim sprint, incerc sa-mi gasesc cunoscutii in tribune dar sint atit de obosit ca vad spectatorii ca prin ceata, depasesc pe toata lumea pe acesti ultimi metri, si trec linia de sosire ! Am terminat primul meu maraton de plat !
 |
| From Stockholm marathon |
 |
| From Stockholm marathon |
3:46 e timpul cu care am terminat. Ma simt bine dupa ce am terminat, toata ziua sint inca 'in priza' si activ. Nu e frumos, dar ma pufneste risul cind ii vad pe altii cum se chinuie sa coboare scarile la metrou. Pe de alta parte ma intreb, de ce sint atit de ok, oare n-am tras destul ? Cind m-am oprit din alergare am cedat mai mult psihic, fizic mai aveam inca resurse. Ar fi trebuit sa fortez ? Greu de spus, pina la urma e mai bine ca am terminat intreg si miscindu-ma natural decit sa ma fi cules cu farasul de pe jos :-)
Maratonul a fost excelent organizat, ajunge sa spun ca nu am stat absolut de loc la coada pentru inscriere, desi au fost peste 15.000 de participanti. Traseul foarte pitoresc, puncte de realimentare suficiente, dusuri din loc in loc, zona de finish super bine amenajata, gaseai tot ce-ti dorea inima acolo. Un sincer bravo pentru organizatori !
Nu e de mirare, avind in vedere eficienta legendara a suedezilor. Si cind mai pui la socoteala ca aparent distractia principala a locuitorilor din Stockholm este alergatul, nu se putea sa nu iasa bine. In Stockholm tot timpul vezi oameni care fac jogging sau alearga, de dimineata pina seara. Si cind spun alearga, chiar alearga, adica bine, repede, nu cum vezi la noi in parc plin de burtosi care s-au hotarit sa dea kilogramele jos (o idee excelenta de altfel, problema e cit ii tine). In general suedezii arata foarte bine, au un aer sportiv, rar vezi oameni grasi. Ma gindeam ca a doua zi dupa maraton nu o sa vad atita lume la alergat... da de unde ! Era ca in orice zi normala, plin de lume care iesise la alergarea zilnica...
Hei... o zi de relaxare dupa concurs (intotdeauna a doua zi dupa un concurs este cea mai grea...) si din nou in tara, unde ma asteapta alte provocari, peste doar o saptamina duatlon - stafeta... avansati :-) cu varu'... in Tara Barsei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu